vineri, 29 februarie 2008

Viata in doi

Decizia de a ne casatori mi-a adus cea mai mare liniste, caci acum era nedespartiti. Fie in Drumul Taberei, fie acasa la mine, zilele si mai ales serile se scurgeau pline....Nu mai trebuia sa inventez motive sau sa ma mustr pe mine insumi caci fug de acasa....Treaba era clara :). Ai mei ne primeau cu inima deschisa, si ma simteam bine sa stam cu ei, desi asta se intampla cam 2 zile pe saptamana, cand aveam cursuri de dans. Caci ne-am apucat si de asta, cu gandul ca 4 picioare strambe trebuie sa faca ceva. In ce masura ne-a iesit? Ei bine la nunta ne-am achitat destul de bine de vals in rest insa mai e de dansat impreuna...Insa era fun si mi-a deschis niste orizonturi spre care nu indrazneam sa visez... In rest eram prin Drumul Taberei vreo 3 zile si alte 2 la munte :).
Nu voi stii niciodata insa ce au simtit parintii mei cand in linistea si viata cuprinsa in niste linii precise s-a interpus acest uragan care a daramat si reconstruit niste obiceiuri...Deja masa de duminica se servea in 3, si mie imi lipsea, mama era mult prea ocupata cu treaba caci nu mai eram acasa sa o ajut in weekend samd.
Totusi desi nu a aratat-o pt tata schimbarea a fost mare....Pur si simplu simtea ca nu mai gaseste calea de comunicare....vroia sa raman inca fetita lui si totusi stia ca o sa ii scap in curand din brate, caci inima mea e data...Acum vorbeam parca de pe un alt nivel si era mult mai darnic cu aprecierile si mai scurt in sfaturi....Simtea ca am crescut, ca voi zbura, se uita la mine si se bucura de ceea ce a iesit, iar cu ultimele resurse incerca sa ma impinga sa zbor frumos, cu incredere, sa le arat cine sunt, ce vreau in viata si cine m-a format...Cu calm dar peritenta sa castig bataliile ce or sa vina...Stia ca de acum nu va fi primul care sa imi dea sfaturi si incerca in ultimele clipe sa imi dea ultimele atuuri pt a dovedi ca sunt fata lui, un om puternic, pe care desi nu i-am aratat-o suficient il iubesc si il apreciez nespus...

My little girl

Gotta hold on easy as I let you go.
Gonna tell you how much I love you,
though you think you already know.
I remember I thought you looked like an angel wrapped in pink so soft and warm.
You've had me wrapped around your finger since the day you were born.

Your beautiful baby from the outside in.
Chase your dreams but always know the road that'll lead you home again.
Go on, take on this whole world.
But to me you know you'll always be, my little girl.


When you were in trouble that crooked little smile could melt my heart of stone.
Now look at you, I've turned around and you've almost grown.
Sometimes you're asleep I whisper "I Love You!" in the moonlight at your door.
As I walk away, I hear you say, "Daddy Love You More!".

Someday, some boy will come and ask me for your hand.
But I won't say "yes" to him unless I know, he's the half
that makes you whole, he has a poet's soul, and the heart of a man's man.
I know he'll say that he's in love.
But between you and me. He won't be good enough!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sunteti fantastici...
Am descoperit de mult blogul lui Radu, dar de tine nu stiam...

Scrii fantastic si mai ales traiesti extraordinar...Citind, par in inima mea striga o voce ca as vrea si eu sa traiesc asa :)

Ma bucur foarte mult pentru voi si sper sa am prilejul sa va cunosc mai bine pe munte!

Fericire si iubire va doresc!
Felicia

Mihaela Diaconescu spunea...

Multumim Felicia....La acest blog mai este mult de lucrat dar sunt momentan in criza de timp sper sa il definitivez la vara...
In rest pe termen scurt sper ca atunci cand te intorci din Slovacia sa te corupem la ceva ture de schi.