Viata in doi

Decizia de a ne casatori mi-a adus cea mai mare liniste, caci acum era nedespartiti. Fie in Drumul Taberei, fie acasa la mine, zilele si mai ales serile se scurgeau pline....Nu mai trebuia sa inventez motive sau sa ma mustr pe mine insumi caci fug de acasa....Treaba era clara :). Ai mei ne primeau cu inima deschisa, si ma simteam bine sa stam cu ei, desi asta se intampla cam 2 zile pe saptamana, cand aveam cursuri de dans. Caci ne-am apucat si de asta, cu gandul ca 4 picioare strambe trebuie sa faca ceva. In ce masura ne-a iesit? Ei bine la nunta ne-am achitat destul de bine de vals in rest insa mai e de dansat impreuna...Insa era fun si mi-a deschis niste orizonturi spre care nu indrazneam sa visez... In rest eram prin Drumul Taberei vreo 3 zile si alte 2 la munte :).
Nu voi stii niciodata insa ce au simtit parintii mei cand in linistea si viata cuprinsa in niste linii precise s-a interpus acest uragan care a daramat si reconstruit niste obiceiuri...Deja masa de duminica se servea in 3, si mie imi lipsea, mama era mult prea ocupata cu treaba caci nu mai eram acasa sa o ajut in weekend samd.
Totusi desi nu a aratat-o pt tata schimbarea a fost mare....Pur si simplu simtea ca nu mai gaseste calea de comunicare....vroia sa raman inca fetita lui si totusi stia ca o sa ii scap in curand din brate, caci inima mea e data...Acum vorbeam parca de pe un alt nivel si era mult mai darnic cu aprecierile si mai scurt in sfaturi....Simtea ca am crescut, ca voi zbura, se uita la mine si se bucura de ceea ce a iesit, iar cu ultimele resurse incerca sa ma impinga sa zbor frumos, cu incredere, sa le arat cine sunt, ce vreau in viata si cine m-a format...Cu calm dar peritenta sa castig bataliile ce or sa vina...Stia ca de acum nu va fi primul care sa imi dea sfaturi si incerca in ultimele clipe sa imi dea ultimele atuuri pt a dovedi ca sunt fata lui, un om puternic, pe care desi nu i-am aratat-o suficient il iubesc si il apreciez nespus...

My little girl

Gotta hold on easy as I let you go.
Gonna tell you how much I love you,
though you think you already know.
I remember I thought you looked like an angel wrapped in pink so soft and warm.
You've had me wrapped around your finger since the day you were born.

Your beautiful baby from the outside in.
Chase your dreams but always know the road that'll lead you home again.
Go on, take on this whole world.
But to me you know you'll always be, my little girl.


When you were in trouble that crooked little smile could melt my heart of stone.
Now look at you, I've turned around and you've almost grown.
Sometimes you're asleep I whisper "I Love You!" in the moonlight at your door.
As I walk away, I hear you say, "Daddy Love You More!".

Someday, some boy will come and ask me for your hand.
But I won't say "yes" to him unless I know, he's the half
that makes you whole, he has a poet's soul, and the heart of a man's man.
I know he'll say that he's in love.
But between you and me. He won't be good enough!

Nasii-sau parintii spirituali :)

Ei bine, in noianul de probleme nascute in preajama unei nunti, isi gaseste loc si tine doar de cei 2 pacienti aflati in cauza si gasirea nasilor....Deja s0a cam dus pe apa Dambovieti povestea cu parinti spirituali si experienta de viata, mai toti ii alegem dintre prieteni, sperand sa ii apropiem si mai mult in felul acesta si certificand intr-un fel ca inseamna ceva pentru noi...Se creaza o legatura ceva mai speciala insa substantivul comun este a ne simti bine impreuna...
Cu alegere asta ne-am confruntat inca din prima clipa in refugiul din Iezer si raspunsul a venit natural fara sa il cautam raspunzand unui quizz simplu...Prieteni, sa ne intelegem bine,sa ne vedem des, sa ne impartaseaca pasiunea intr-o anumita masura, sa ii cunoastem amandoi si sa fie casatoriti, cea mai grea dilema de altfel...Raspunsul unul singur....

Asa ca am efectuat noi o lista de prioritati cu Cristi si Raluca in capul listei si ne-am dat si termen...Pana pe la sfarsitul lui aprilie sa definitivam si problema asta...
Clar avand in vedere prietenia ceva mai veche cu Cristi mie mi-a venit sarcina sa adresez intrebarea, la care sincer speram la un raspuns pozitiv :).
Din fericire, iarasi lungimile de unda s-a potrivit si la cateva zile am rezolvat si problema nasilor, de unde Vintila s-a pomenit cu o nou porecla...Nasu (care i se potrivea caci era ales pe spranceana, om bine legat inalt la stat, greu la vorba, rezistent la cazne ce sa mai-calauza de invidiat :)) si care a si ramas in vocabular...Devenise chiar fun sa mergem la munte "in familie" :)

O alegere speciala

Dupa ce ne-am linistit ca avem unde sa tinem nunta si nu o facem la cort :) apele s-au linistit si eu am avut timp sa rezolv in tihna o problema delicata, speciala si mai ales f f placuta...Alegerea rochiei de mireasa....Cum domnisoara de onoare n-aveam pe vremea aceea, m-am hotarat cu vreo 2 luni inainte, nici vreo sora (ci doar un frate) m-am bazat pe feelingul personal...Si tot cautand am ajuns la 60 km de Bucuresti, la Ploiesti, la Dara Wedding....De unde in maxim o ora mi-am si ales rochita de mireasa...Erau aduse din Ucraina, lucrate frumos iar Daniela Busuioceanu, managera magazinului a fost o persoana extraordinara, gata sa sadisfaca toate capriciile si toate dilemele unei astfel de alegeri....
Dupa ceva parlamentari din cele peste 20 de rochite din care cam jumate erau potrivite ca marime am ramas sa aleg intre 2 modele:

Cu maneci

Sau fara maneci

Alura de printesa a celei de-a doua avea sa ii aduca castig de cauza, crinolina avea sa ma incante caci nu vedeam cand altfel as mai putea purta o crinolina atat de ampla si dupa parlamentari scurte, inclusiv dupa ce am ascultat si opinia viitorului meu sot (le-am dat incolo de superstitii, ideea e sa ne placem unul pe altul in ziua nuntii si nu se se uite ingrozit la rochia pe care am ales-o si i-am prezentat-o ca supriza in ceasul al 13-lea), am ales repede....Intr-o zi tot stresul si toata alergatura specifica si de care se plangeau toti a luat sfarsit si aveam timp sa ne ocupam de urmatoarele prioritati, simtind in acelasi timp ca aceasta este rochita pe care mi-o doream. Era marimea 42, unica deoarece corsetul se inchidea cu fermoar si nu cu snur si simteam pur si simplu ca ma astepta...A fost dragoste la prima vedere de cand am imbracat-o...
Cred ca as fi putut astepta sa vina nunta gatita asa, dar atunci nu ar mai fi avut acelasi farmec si aceeasi magie.

La probe

Localul si biserica

In scurt timp si intr-un mod f expedititv aceste 2 prime dileme s-au rezolvat si capitolul unu a fost inchis aproape definitiv.

Bucurestiul a pierdut din start pe toate liniile avand mai mult dezavantaje decat avantaje. De la numarul de invitati din Slatina pana la preturi, conditii etc...
A castigat Slatina din ratiuni, dievrse...Mie personal imi era indiferent unde avea sa fie nunta, atata timp cat avea sa fie o nunta frumoasa si sa ne simtim bine, speciali si deosebiti....Radu avea usor o alta idee despre nunta, ceva pe la munte, in natura si singuratate...Desi suna frumos si tentatia de a fi centrul atentiei, de a avea ziua ta, si a te bucura de ea impartasind-o la cat mai multa lume era mult mai puternica....Deh fata, nunta, povesti, chestii de corason....
Acu ce am vazut la mometul 0 din local nu m-a incantat, insa pregatit pentru o nunta, cateva luni mai tarziu, mi-a mai venit sufletul la loc. So:

Inainte Dupa

Biserica a fost aleasa pe strada Vintila Voda :). Nici nu stiam noi ce potriviri se vor isca, si am observat abia tarziu numele strazii, insa ambianta era f frumoasa si mai ales intrarea care mi-a ramas la inima si nici nu era departea de local...Ma rog in Slatina nimic nu e departe de centru...
Deci intarearea spre Biserica Sf. Nicolae Coasta:

Momentul cheie

Ei bine la vreo 2 saptamani dupa ce vestea s-a raspandit si in stanga si in dreapta si mai ales s-a indradacinat in sanul familiilor noastre, s-a programat si marea intalnire a clanurilor, deh chiar daca timpurile au trecut si numai peteste nimeni pe nimeni, totusi e frumos, bine si necesar ca cele 2 parti sa se cunoasca, ca colaboreze si eventual sa se si impace bine...Asta e varianta ideala :).
Daca eu la Slatina ma simeam ca acasa, iar fata de parintii lui Radu ma comportam ca si cu parintii mei iar din partea lor simteam la fel de multa afectiune, caci sunt niste oameni deosebiti, daca peste diferentele de varsta am trecut natural vorbindu-ne la per tu, aveam acum sa trecem si prin testul reunirii partilor si sa vedem cum se vor lamuri apele...
Din fericire nimeni nu a iesit tensionat, lungimile de unda s-au potrivit in mod nesperat si unul dintre marile hopuri a trecut aproape firesc, lasand in urma e adevarat planuri, griji si asa un mic plan de atac infiripat in jurul unor idei generale...
Respectiv sa deschidem capitolul unu al pregatirilor: locatia nuntii, localul si biserica, chestii care la case mari se aranjau cu un an inainte...Noi insa eram increzatori...Simteam ca ne aflam sub o stea norocoasa si lucrurile vor incepe sa se lege incet-incet .

Inelul

Cum acolo sus pe munte, am zis eu Da si fara inel, caci nu acolo statea esenta intrebarii, totusi coldinatul magazinelor a pornit chiar in zilele urmatoare si probleme era destule de la culoare (galben sau alb) pana la dimensiuni (asta da problema, nimic din ce am gasit nu s-a potrivit ca masura caci erau prea mari si pana la urma cu inelul ales am facut una bucata vizita la bijutier sa il micsoreze).
Mi-a placut f mult inelul pe care l-am ales si mi s-a parut corect sa il alegem amandoi pe un gust comun si l-am purtat cu mare drag, era finut asa cum mergea pe un deget delicat si vestea acolo, un mesaj subliminal, o promisiune si totusi inca o libertate, o tinerete data insasi de culoarea alba caci aurul galben dintotdeauna mi-a inspirat batranete. Acum cu verigheta pe deget nu ma mai deranjeaza dar este singura bijuterie pe care o port si s-a integrat singura in peisaj, dand o alta nota problemei....Nu a avut nici diamante, nici safire, nici nestemate :). Nu ma caracterizeaza iar iubirea si aprecierea celui din jur nu se masoara in valoarea pietrei...Iar promisiunea venita din inima era pentru persoana iubita si nu pentru o bucata de metal circulara...
Ea e doar un fel de consfintire in lume si un fel de a-ti aminti 24 din 24 ca ai facut o promisiune si ti-ai daruit sufletul cuiva...De buna voie si nesilit de nimeni....Chiar din foarte multa dragoste
Dar inelul a fost cea mai usoara dilema de rezolvat....Au venit altele mai mari de la o intalnire oficiala a partilor implicate (respectiv familii) la cautarea localului si a unei febre dementiale de dinaintea unei nunti care parintilor lui Radu li se parea ca se apropie vertiginos.

24 februarie 2007

"Cred draga mea , ca a venit momentul sa ne curtam unul pe altul. Caci nu am avut timp pana acum sa stam linistit la umbra copacilor si sa vorbim despre iubirea noastra.
Ori pe malul marii sa ne imbatam de arome-stii tu cat de fin si de minunat este mirosul florii de ceai?
Sa ratacim zece ani impreuna-vrei?
Zece ani sub soare. Nici nu e mult-doar 10 primaveri :)"

Kathrine Mansfeild din "Scrisori catre Jogn Murry"

Undeva in autoproclamata de catre mass-media-luna indragostitilor (ma rog cand iubesti fiecare luna e luna ta :)) 2 maini s-au impreunat, 2 guri s-au unit si buzele au rostit unele o intrebare altele un raspuns...A fost cererea in casatorie, mult asteptata si simtita cu acel al 6 simt al dragostei si a fost un Da pe care ma pregatisem sa il spun cu multe luni inainte...
A fost o usurare si o eliberare, de parca toate apele s-ar fi limpezit si cerul s-ar fi deschis invaluit de soarele unui viitor frumos si palpabil in 2. Invatasem bine sensul pluralului si devenisem amandoi dependenti de el :). Eu am gasit singularul care m-a ridicat la cer iar Radu gasit singularul care l-a coborat cu picioarele pe pamant si conform unui fost coleg de facultate de-al lui Radu-tot respectul pentru sotia ta care te-a facut om la casa ta :). (Cine ar fi crezut deci?) .
Si visele si aspiratiile personale s-au intalnit pe undeva pe la 2400 m altitudine intre Cer si Pamant :).
Undeva in Iezer, pe vf Iezer , intr-o zi superba de iarna cand doar pasii nostri lasau urme efemere pe zapada, vorbele noastre au intrat in eternitatea personala si au schimbat 2 vieti.
A fost cel mai simplu lucru posibil si cel mai curat...Fara inel dar cu bijuterii lucrate in filigran de care sufletele noastre se bucurau nespus. Cu munti, cer, nori, valuri de ceata si ingeri ce ne-au pecetluit promisiunea, in nemarginirea nefireasca a vesniciei, orprind timpul fiecariua si transformandu-l intr-un timp comun :).

Linistea refugiului in care eram doar noi, in fata unei oale de ceai, prietenul nostru soricel, singurul martor a bucuriei din inima, intrebarile nestiutoare la ceea ce va urma si o noapte nespus de fericita au completat clipa vrajita...
Iar lungul drum spre casa a fost asa de scurt. Eram atat de bucuroasa incatam plutit pana jos si nu imi doaream decat ca ceilalti sa imi impartaseasca bucuria....
Tocmai d-asta primul drum a fost la Slatina, ca doar era in drum...cu o abordare pasnica, in fata unei prajituri, le-am spus parintilor lui Radu vestea...Si unei puzderii de intrebari organizatorice noi nu am avut decat un singur raspuns: vrem sa facem nunta anul asta. Nu stim cum nu stim unde dar stim ca vrem sa traim clipa... :)
Si mai ales momentele astea in care iubirea arde in care suntem mai frumosi pentru ca suntem plini de sentimente inaltatoare , marete, de o pasiune si de o daruire nespusa pentru cel pe care l-am ales ca sprijin in viata.
Apoi vestea s-a raspandit cu viteza, la ai mei, unde am petrecut si ne-am bucurat, singura urma de tristete fiind in ochii lui tata, pentru care desi ramaneam fetita lui totusi de acum voi fi a altuia, al sotului pe care mi-l alaesem.
Nu am avut parte de predici sau refuzuri caci si parintii mei se casatorisera exact la varsta noastra si viata le-a fost dreapta si buna in cale...Un singur sfat am primit...Sa avem doar grija unul de altul asa cum aveam pana acum pentru propria noastra persoana in parte...
Si apoi a inceput nebunia, prieteni, colegi, toti aveau sa afle la cinste nesafrsite ca ne vom casatorii...eram atat de implicati in moment in care pur si simplu cred ca simplu meu zambet spunea ceva...

A WHOLE NEW WORLD

I can show you the world
Shining, shimmering, splendid
Tell me, princess, now when did
You last let your heart decide?

I can open your eyes
Take you wonder by wonder
Over, sideways and under
On a magic carpet ride

A whole new world
A new fantastic point of view
No one to tell us no
Or where to go
Or say we're only dreaming

A whole new world
A dazzling place I never knew
But when I'm way up here
It's crystal clear
That now I'm in a whole new world with you
Now I'm in a whole new world with you

Unbelievable sights
Indescribable feeling
Soaring, tumbling, freewheeling
Through an endless diamond sky

A whole new world
Don't you dare close your eyes
A hundred thousand things to see
Hold your breath - it gets better
I'm like a shooting star
I've come so far
I can't go back to where I used to be

A whole new world
Every turn a surprise
With new horizons to pursue
Every moment red-letter
I'll chase them anywhere
There's time to spare
Let me share this whole new world with you

A whole new world
That's where we'll be
A thrilling chase
A wondrous place
For you and me

Aladdin-A whole new world

6 luni 3 saptamani si 2 zile

Si vine toamna iar

Ca dup-un psalm aminul

Doi suntem gata sa gustam

Cu miere-amestecat veninul


Doi sunetm gata s-ajutam

Brandusele ardorii

Sa infloreasca iar in noi

Si-n toamna aceasta de apoi


Doi suntem, cand cu umbra lor

Ne impreseoara-n lume norii

Ce ganduri are soarele cu noi

Nu stim, dar sunetm doi


(L. Blaga-Cantec in doi)

In 6 luni 3 saptamani si 2 zile s-au intamplat atat de multe ... Bune si rele, grele sau frumoase au fost clipe pline, au fost convorbiri interminabile pe messenger in care dorul se transforma in simple litere negre asternute cu frenezie pe un ecran ce ne dadea iluzia apropierii. Erau serile lungi de toamna, cu plimbari nesfarsite si cu spectrul iernii care va veni si care va pune capat libertatii de hoinareala. Si in mod fericit era muntele care ne unea pentru 2 zile. Incet incet s-au facut mai multe, caci noaptea de dupa munte se facea in asa fel ca tot timpul ajungeam tarziu si ma opream la Radu in Drumul Taberei. Greu a fost cu primele telefoane date acasa ca dupa aceea a devenit obisnuinta . Si incetul cu incetul smulgeam timpului cate o zi si faceam o naveta continua intre acasa si "la Radu". Motive gaseam destule iar apoi pur si simplu nu a ma fost nevoie de ele... Am niste parinti tare intelegatori ...
Imi amintesc un vers dintr-un cantec ascuns pe undeva pe calculator: "De la prieteni de la rude luau duminici cu imprumut". Din fericire nu aveam nevoie de imprumut...Era suficent doar sa cer si totusi parea din ce in ce mai greu sa tin un echilibru intre cele 2 cuiburi care fiecare ma trageau spre ele...
Intr-o parte era caminul de care eram atat de legata, in alta era o respiratie blanda, cuvinte dulci numai pentru urechile noastre, atingeri si mangaieri delicate, zile fascinante de o atractie bolnavicioasa si totusi atat de curata si atat de frumoasa...Sunt zile din vara ce tocmai se incheia si toamna ce tocmai incepea care vor ramane acolo undeva in amintire, zile in care mereu se schimba cate ceva si se intamplau lucruri superbe, zile de iarna cand ma topeam dupa al meu iubit plecat peste mari si tari si care storceau lacrimi amare:
"Mai ramai putin, te rog

Este cea din urma seara

Efemera ca un nor

Vraja n-o lasa sa piara

Lsa-ti parul sa-l alint

Sa-mi insire-n mana salbe

Zbor de vise ce nu mint

In plutiri de aripi calde

Mai lasa-mi-te o zi"

Consfintirea-Fagarasul

Povestea continua in mod superb caci la o zi, ne gasim in gara pentru a pleca in Fagaras....
RT-urile sunt aici, si aici. Adaugirile, evident mai jos, tot ce nu s-a scris si nu s-a dat de inteles, pastrat sub impulsul clipei adanc in simturile mele.

Pai sa vorbim despre mistourile lui Nae, in gara in Sibiu, caci de, acu descoperisem ce bine e la Radu in brate si cand era momentul, il si fructificam, de ex, un somn in fund, in gara in Sibiu, pe izopren , cocolositi unul in altul...
Sau, faptul ca ne-am inchis inRefugiul din Curmatura Govorei (pe care nu a vrut nimeni sa-l imparta cu noi , multumim fratilor ) si nu stiam cum sa mai iesim....
Sau noptile lungi in cort, caldele nopti de vara, in care orele treceau sarutandu-ne cu patos...Si erau atat de incoente saruturile pe care ni le impartaseam unul altuia, atata pasiune, si se putea luni atat de mult intr-o simfonie a simturilor, incat acum ma mir, cat de multa pasiune se putea asterne in apropierea a doua buze...
Mangaierile calde, placerea de a-ti lasa degetele sa alunece pe fata calda a celuilalt,sa-i sorbi respiratia si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca este acolo, langa tine, si va bucurati impreuna de acele momente unice...
Ultima zi la plaiul foii, cand ne mirosea a vama veche si nu stiam cum sa le spun alor mei ca dupa 2 spat pe munte cu radu vreau si 2 zile la mare.... Dar Dumnezeu mi-a zambit atunci caci si ai mei aveau acelasi plan , mare, asa ca cererea mea nu a parut nici pe de parte inedita....
Sentimenter divine, nopti pline si dulci, o zi intreaga de ploaie la Capra cand mi-am dat seama ca iubesc ploile.., iubesc cu patima ploile.

Alpinismul ca si dragostea se practica in doi, si in singuratate

Prima tura doar noi 2: Buila-Vanturarita, povestita cu drag aici
Cu mare drag insa, si cu ceva cenzura, poveste echilibrata, despre un munte nou, in care insa mi-am lasat o parte din amintiri....
Situatii ciudate,caci oamenii ne luau ca si prieteni/cuplu, cocotat in bratele lui Radu intr-o masina pentru a scuti vreo 10 km, ceea ce acum mi se pare f natural atunci a fost cel putin ciudat...
Apoi la cabana cheia, cu sute de licurici in jur, stat la povesti , pe izopren dar pastrand distanta regulamentara si in cort cand el ma invata sa umblu la aparat si eu il invatam noduri (intre timp insa el ma invata sa umblu si la aparat si mai nou si ndouri, deci s-a dus pe apa sambetei avantajul pe care il aveam)
Seara urmatoare, in Curmatura Builei, chinurile de a nu ma pravali peste Radu, caci pusesem cortul in panta langa o piatra in singurul loc decent pe care il gasisem si incercarile disperate de a adormi caci Radu sforaia asa cum prietenii stiu f bine
Baile la rau, adevarate dileme existentiale cel putin pt mine
Si in final, noaptea de la refugiul din Curmatura Govorei, cand dupa o discutie complicata despre preferintele muzicale m-a intrebat daca poate sa ma sarute si a iesit ceva f stupid care l-a nemultumit profund
Iar apoi, dimineata urmatoare, incercarea de a ne perfectiona, in chestia asta f complicata a sarutului pt are am gasit pana si retete pe net si vizita nepregatita a caprelor in refugiu care se uitau f mirate cum un meduz si o meduza stau pe plaja buza in buza
Si lungul drum pana la Stanele din Zmeuret cand imi roiau noianuri de ganduri prin cap care insa mi se opreau in gat....
Si drumul ,drumul inapoi, cand am descoperit cat de placut este sa stai in bratele celui pe care il iubesti....
Amintiri de neuitat care ma bucura si acum si sper sa ne bucure si peste ani de zile cand vom citi cu nostalgie randurile, si poate ne vom lua rucsacurile sa mergem in Buila sa invatam din nou sa ne iubim in acest munte plin de incarcatura emotionala pt noi doi.

Planuind mare evadare

Nu stiu cum ramasesem eu pornita pe ideea ca ar fi fain sa merg in Buila Vanturarita si cum si Radu zises ceva pe chestia asta am zis ca merita fructificat momentul....
Asa ca dupa ravasitoarea zi de luni, si dupa ce un telefon al lui de pe La Om mi-a confirmat asteptarile am mai pus de o intalnire duminica dupa Sighisoara in Cismigiu unde am mai povetsit de Crai, de Sighisoara, si s-a ivit ideea Builei....
Era ciudat peste cateva zile aveam sa plec intr-un munte nou, cu un om pe care abia il cunoscusem....si totusi ceva din mine imi spunea ca am luat decizia cea buna
Intre timp, zilele au fost pline ne intalneam dupa amiaza si doar ultimul metrou ne mai dadea dusi acasa...Era placerea de a-l decoperi de cel de langa tine, de a-l cunoaste, de a te bucura de zambetul lui, de a-l face partas la prieteniile tale, caci l-am tarat pe Radu inclusiv in Piranha la o intalnire cu melcii unde puneam la cale plecarea in Faga cu Nae si unde s-a intalnit cu ursul de Andrei pe care il stia de la Gameloft pe principiul ca se intalneste munte cu munte d-apoi om cu om....Si daca Buila era batuta in cuie i-am propus sa vina si in Faga, si asa cum m-am asteptat a fost un Da .
Mamaa , ce vacanta interesanta, unica, superba, plina, ma asteptam....daca as fi stiut as fi zis ca m-a lovit camoinul cu noroc, care te calca o singira data in viata

Primul gol in stomac

In primele luni cand am fost impreuna, Radu avea un obicei....de fiecare data cand trebuia sa puna cate o intrebare delicata incepea cu "pot sa te intreb ceva"-atunci stiam ca e un punct cheie si intrebarea se lasa involuntar cu un gol in stomac....


Prima data cand a folosit introducerea asta f subtila a fost intr-o zi de luni, dupa Fagaras, cand ne-am intalnit la Dristor la metrou sa imi dea CD-ul cu pozele din Faga pt RT. Ne-am intalnit la 8 seara, intr-o zi calduroasa si am ramas cocotati pe balustrada de la statia de metrou pana la 11.30....Timpul a zburat pe negandite pana ne-am trezit ca a trecut si ultimul metrou si nu mai avea cu ce ajunge acasa...a trebuit sa ia un taxi si m-am simtit f prost pe chetsia asta....eu a trebuit sa imi fac curaj sa intru intr-o dugheana ordinara sa le iau alor mei tigari caci dupa asta ma trimisesera si nu imi venea sa ma intorrc si la 12 si fara tigari :). Si tot vorbind noi despre Crai , si poevestind de munte se pare ca mormonii si-au facut datoria caci la laitmotivul "pot sa te intreb ceva" eu am raspuns senina ca doar era prima oara cand il auzeam: da; si m-a pocnit cu prietenia....intrebarea a cazut, raspunsul a venit si el diplomat....era oricum un da din tot sufletul dar nu am vrut sa para chiar asa de patimas....


si uite asa, pe la 11.30 intr-o fusta de panza topita bleu si lunga cine fredona in drum spre casa....


acea senzatie unica, de asteptare, de emotie , de vise si dorinte ma inhatase definitiv

Prima tura impreuna-20-24 iulie 2006 Vistea Mare-Moldoveanu

Jurnalul il puteti citi integral aici
Ce nu am zis in acest jurnal? Pai multe, faptul ca nasucul meu de fata a mirosit ceva, inca din tren, cand am trancanit vreo 2 h cu radu despre munte, iezer, apuseni etc....Apoi cum sa nu observ ca la toate pozele numai langa mine isi gasea loc, ori discutiile cu harta in fata, de la lacul Giurgiului....M-a adoptat in cortul lui , ma rog ca sa nu va faceti iluzii l-am impartit si cu Radu-Ioan ...Am mirosit, si nu pot sa zic ca mi-a displacut, ca atare am tinut si eu isonul cat puteam de tare .
Si asa s-a scris inceputul....

Intalnirea

Si intr-o zi acele 2 linii care nu stiau una de existenta celeilale s-au intanit pe foaia alba a vietii si si-au curmat drumul....punct de intersectie care insa putea sa ramana un simplu moment cu energie prea mica sa schimbe drumul deja ales...intermediar a fost internetul si mai ales, alpinetul, lista de discutii, desi acum carpati.org ne caracterizeaza...Nici unul nu era utilizatori inariti si prin acea minune care nu tine de noi, care ne este pregatita si oferita cadou, s-au intalnit2 utilizatori ocazionali ai listei de discutii in cadrul virtual al emailului intreband si raspunzand la intrebari....planificand o tura in fagaras
Si totusi ca in micuta sirena, in momentul in care printul trebuie sa o sarute ca sa se rupa vraja si e de mai multe ori pe cale, cartile nu erau jucate, caci Radu nu e firea de om foarte hotarata ci se razgandeste de 5 ori inainte de a face ceva si se hotaraste pe ultimul minut...Evident ca m-a sunat abia la 12 dim sa-mi zica ca vine in tura, avand in vedere ca trenul pleca la 16 si evident ca a intarziat la gara....

Ce a fost inainte ca drumurile noastre sa se intersecteze

De vara trecuta incepand viata mea s-a schimbat radical, caci am alte vise, alte ganduri, alte asteptari, alte dorinte, alt sens al pluralului, si mai ales pentru ca am descoperit dragostea,cat de bine este sa doresti si sa fii dorit, sa visezi si sa ti se implineasca cele mai tainice dorinte, sa nu apuci sa soptesti ceva si gandul sa i se astearna pe buze celuilalt....
Inainte de Radu ma laudam cu lucruri simple. Niste parinti minunati, o familie unita in mijlocul careia ma bucuram intotdeauna sa fiu. 2 prietene bune , o gasca de amici de munte...melcii, o facultate care nu ma atragea, o pisica pe care o iubeam si care era topita dupa mine si ce sa mai o existenta linistita, incinsa doar si topita la inceput de vara in miros de moloz, vopsea, adezivi in operatiunea marea renovare.

In plus mai eram ferm convinsa ca eu nu o sa ma casatoresc pana nu termin facultatea, am serviciu, stau pe picioarele mele etc...Si in nici un caz cu un programator, student/absolvent de Automatica, aceasta categorie de ciudati, obsedati de calc, ca mai aveam eu unu acasa...
Imi imaginam o existenta linistita cu pisuc in garsoniera bunicii....libera prinsa in proiectele mele, fara timp pentru colaterale....Cat m-am inselat dar cat de bine este ca nu am avut dreptate