In primele luni cand am fost impreuna, Radu avea un obicei....de fiecare data cand trebuia sa puna cate o intrebare delicata incepea cu "pot sa te intreb ceva"-atunci stiam ca e un punct cheie si intrebarea se lasa involuntar cu un gol in stomac....
Prima data cand a folosit introducerea asta f subtila a fost intr-o zi de luni, dupa Fagaras, cand ne-am intalnit la Dristor la metrou sa imi dea CD-ul cu pozele din Faga pt RT. Ne-am intalnit la 8 seara, intr-o zi calduroasa si am ramas cocotati pe balustrada de la statia de metrou pana la 11.30....Timpul a zburat pe negandite pana ne-am trezit ca a trecut si ultimul metrou si nu mai avea cu ce ajunge acasa...a trebuit sa ia un taxi si m-am simtit f prost pe chetsia asta....eu a trebuit sa imi fac curaj sa intru intr-o dugheana ordinara sa le iau alor mei tigari caci dupa asta ma trimisesera si nu imi venea sa ma intorrc si la 12 si fara tigari :). Si tot vorbind noi despre Crai , si poevestind de munte se pare ca mormonii si-au facut datoria caci la laitmotivul "pot sa te intreb ceva" eu am raspuns senina ca doar era prima oara cand il auzeam: da; si m-a pocnit cu prietenia....intrebarea a cazut, raspunsul a venit si el diplomat....era oricum un da din tot sufletul dar nu am vrut sa para chiar asa de patimas....
si uite asa, pe la 11.30 intr-o fusta de panza topita bleu si lunga cine fredona in drum spre casa....
acea senzatie unica, de asteptare, de emotie , de vise si dorinte ma inhatase definitiv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu